Managementul riscului în trading înseamnă două decizii luate înainte să intri și un calcul care decurge din ele. Deciziile sunt cât are voie să te coste tranzacția asta și unde îți dovedește prețul că ideea e greșită. Calculul transformă aceste două cifre în mărimea poziției tale.
Majoritatea începătorilor fac invers. Aleg întâi mărimea, pentru că o cifră rotundă pare potrivită, și apoi caută un stop care să i se potrivească. Această singură inversare a distrus mai multe conturi decât orice indicator.
Tranzacția care a transformat asta într-o regulă
Am învățat asta cu bani grei. Așteptam o încrucișare de medii mobile pe o pereche valutară, iar când a venit, eram atât de sigură de semnal încât am pus aproape jumătate din depozit într-o singură tranzacție. Am privit cum lumânarea se întoarce împotriva mea în ultimele ei secunde.
Acela a fost momentul în care managementul riscului a încetat să fie o expresie citită pe undeva și a devenit o regulă. De atunci a rămas neclintită:
Niciodată mai mult de un procent mic din sold pe o singură tranzacție, oricât de convingător ar arăta indicatorul.
Observă ce a fost greșit acolo, pentru că nu analiza. Încrucișarea putea foarte bine să fie un semnal bun. Greșeala a fost să las încrederea să stabilească mărimea. Încrederea e cel mai prost criteriu posibil, pentru că e la maximum exact când ești pe punctul de a da dovadă de neatenție.
O regulă e universală, o parte nu este
Merită să separi două lucruri înainte să înceapă calculele, pentru că nu merg mereu împreună.
Limita e universală. Orice ai tranzacționa și oricum ar numi platforma ta ieșirea, există un procent dincolo de care o singură decizie greșită face pagube pe care nu le mai poți repara. Asta e valabil pentru acțiuni, futures și valute spot și la fel de valabil pentru orice produs cu durată fixă în care întreaga miză e expusă riscului prin design. Ba chiar, cu cât ai mai puțin control asupra ieșirii, cu atât mărimea intrării trebuie să ducă mai mult din greutate.
Calculul mărimii nu este. Pașii de mai jos presupun că prețul de ieșire îl alegi tu, ceea ce acoperă acțiunile, futures, forex spot și CFD-urile. Dacă ieșirea e stabilită de produs și nu de tine, sari direct la secțiunile despre expunerea totală și despre rata de câștig. Împărțirea nu se va aplica, dar tot ce e în jurul ei rămâne valabil.
Pasul 1: decide cât te poate costa o tranzacție
Înainte de orice, stabilește cât din cont are voie să ia o singură tranzacție pierzătoare. Scrie-l o dată ca procent și nu-l renegocia niciodată în timpul unei sesiuni.
Convenția obișnuită e 1% până la 2%. Nu e nimic magic la aceste cifre. Sunt pur și simplu destul de mici încât o serie normală de ghinion să rămână suportabilă, iar cinci sau șase pierderi la rând sunt ceva normal. O monedă cade pe pajură de cinci ori la rând cam o dată la fiecare 32 de încercări.
| Cont | 1% pe tranzacție | 2% pe tranzacție |
|---|---|---|
| $1.000 | $10 | $20 |
| $5.000 | $50 | $100 |
| $10.000 | $100 | $200 |
| $25.000 | $250 | $500 |
| $100.000 | $1.000 | $2.000 |
Dacă cifrele astea par prea mici ca să merite să tranzacționezi, cu senzația asta trebuie să te ocupi mai întâi, nu cu procentul. Un nivel de risc ales pentru că profiturile par plictisitoare e calea prin care contul ajunge să dispară. Mai multe despre asta în de ce pierzi mereu bani.
Pasul 2: găsește punctul în care greșești, nu pe cel în care te simți confortabil
Stopul își are locul la prețul care spune că ideea a fost greșită. Sub structura de la care tranzacționezi, dincolo de nivelul care ar fi trebuit să reziste, după swing-ul care a definit mișcarea. E o afirmație despre grafic.
Nu e o afirmație despre contul tău. Un stop pus „cât de departe îmi permit” nu e un stop, e o dorință. Dacă stopul corect e prea departe ca să se încadreze în riscul tău, răspunsul e o poziție mai mică, niciodată un stop mai apropiat.
Pasul 3: lasă calculul să-ți dea mărimea
Odată ce ai aceste două cifre, mărimea poziției nu mai e deloc o decizie. E o împărțire.
- Riscul în bani = cont × risc pe tranzacție. La $10.000 cu 1%, asta înseamnă $100.
- Riscul pe unitate = prețul de intrare − prețul stopului. Intrare la $50,00, stop la $47,00, adică $3,00 pe acțiune.
- Mărimea poziției = riscul în bani ÷ riscul pe unitate. $100 ÷ $3,00 = 33 de acțiuni.
Treizeci și trei de acțiuni la $50 înseamnă o poziție de $1.650 într-un cont de $10.000. Nu pentru că $1.650 părea potrivit, ci pentru că e singura mărime la care o greșeală te costă exact cât ai decis că te poate costa.
Schimbă stopul și mărimea se schimbă odată cu el. Asta îi surprinde pe mulți, așa că iată cum arată, cu riscul menținut la $100 pe fiecare rând:
| Distanța până la stop | Acțiuni pe care le poți cumpăra | Valoarea poziției la $50 |
|---|---|---|
| $0,50 | 200 | $10.000 |
| $1,00 | 100 | $5.000 |
| $2,00 | 50 | $2.500 |
| $3,00 | 33 | $1.650 |
| $4,00 | 25 | $1.250 |
Un stop strâns nu înseamnă risc mai mic. Înseamnă o poziție mai mare la același risc, iar o poziție mai mare e închisă pe stop mai des. Nici un stop larg nu înseamnă risc mai mare. Înseamnă mai puține acțiuni. Riscul a rămas $100 pe fiecare rând.
Introdu propriile tale cifre:
Calculator pentru mărimea poziției
Nu se trimite nimic nicăieri. Calculul se face în browserul tău.
Pasul 4: pune o limită întregului portofoliu, nu doar fiecărei tranzacții
Să riști 1% de cinci ori sună a 5%. Este 5% doar dacă cele cinci tranzacții nu au legătură între ele. Patru poziții long în același sector sau patru perechi valutare care conțin toate dolarul sunt mai degrabă o singură tranzacție în patru bucăți și se vor dovedi greșite împreună.
Așa că păstrează o a doua limită pentru riscul total deschis. Dacă totul ar atinge stopul deodată, cât te-ar costa ziua? Aceea e cifra care contează și de obicei e mai mare decât cred oamenii.
Ce spune de fapt regula 3-5-7
Întrebarea asta apare constant, așa că iată răspunsul pe șleau. Regula 3-5-7 e un cadru de risc cu trei limite:
- 3% risc maxim pe orice tranzacție individuală.
- 5% risc total maxim pe toate pozițiile deschise în același timp.
- 7% marja minimă cu care tranzacțiile câștigătoare ar trebui să le depășească pe cele pierzătoare.
E o structură rezonabilă și spune același lucru ca paragraful de mai sus: o limită doar pe tranzacție nu e suficientă. Două rezerve oneste. Cifrele sunt o convenție, nu un rezultat de cercetare, deci niciun studiu nu a stabilit că 3, 5 și 7 sunt cele corecte. Iar 3% pe tranzacție e destul de agresiv pentru un începător. Mulți traderi cu experiență lucrează cu o treime din atât.
Pasul 5: află ce rată de câștig îți cere raportul tău
Riscul pe tranzacție îți spune cât costă o pierdere. Nu spune nimic despre faptul că strategia face sau nu bani. Asta depinde de două lucruri luate împreună: cât câștigi când ai dreptate față de cât pierzi când greșești și cât de des ai dreptate.
Cele două sunt legate una de alta. Odată ce îți știi raportul câștig-risc, rata de câștig de care ai nevoie ca să ajungi la break-even e fixă și o poți calcula cu o singură împărțire.
| Dacă tranzacțiile câștigătoare valorează | Ajungi la break-even la o rată de câștig de | Sub asta pierzi bani |
|---|---|---|
| 1× riscul tău | 50% | După costuri, nici măcar o șansă de tipul aruncării unei monede nu e suficientă |
| 1,5× | 40% | Șase pierderi din zece sunt suportabile |
| 2× | 33% | Două din trei tranzacții pot fi greșite |
| 3× | 25% | Trei din patru pot fi greșite |
| 5× | 17% | Cinci din șase pot fi greșite |
Citește din nou al treilea rând, pentru că el schimbă felul în care tranzacționează oamenii. La 2 la 1 poți greși în două treimi din tranzacții și tot să termini pe plus. O rată de câștig mare nu e scopul, iar goana după ea e felul în care traderii ajung să ia profituri mici și să țină pierderi mari.
Formula e unu împărțit la unu plus raportul. La 2 la 1, asta înseamnă 1 ÷ 3, adică 33%. Adaugă puțin peste pentru spread și comision, pentru că acestea se scad din fiecare tranzacție, fie că e câștigătoare, fie că nu.
Acesta e și testul onest al unei strategii. Urmărește câștigul mediu real, pierderea medie reală și rata reală de câștig pe cincizeci de tranzacții. Dacă cifrele nu trec de rândul pe care te afli, nicio ajustare a mărimii poziției nu o va salva. Mărimea poziției controlează cât timp supraviețuiești, nu dacă câștigi.
Greșeala pe care o face aproape toată lumea
Urmărește ordinea, pentru că aici apar problemele:
| Ce fac cei mai mulți | Ce funcționează de fapt |
|---|---|
| Aleg o mărime a poziției care li se pare potrivită | Stabilești întâi riscul în bani |
| Caută un stop care să se potrivească acestei mărimi | Găsești stopul pe care îl justifică graficul |
| Descoperă riscul abia după aceea | Împarți ca să obții mărimea |
| Mută stopul când prețul se apropie de el | Îl lași unde l-ai pus |
Coloana din stânga lasă emoția să stabilească mărimea. Coloana din dreapta lasă calculul să o stabilească. Tocmai asta e ideea, pentru că un calcul nu are dimineți proaste.
Întrebări frecvente
Cât ar trebui să riște un începător pe tranzacție?
Unu la sută e punctul de plecare obișnuit și există argumente bune pentru mai puțin cât timp încă înveți. O cifră mică la început nu înseamnă să faci bani încet. Înseamnă să păstrezi destul din cont în viață încât să ajungi la cele cincizeci sau o sută de tranzacții de care ai nevoie înainte să poți spune dacă abordarea ta funcționează măcar.
Cum calculez mărimea poziției?
Împarte suma pe care accepți să o pierzi la distanța dintre intrare și stop. Cont de $10.000, risc 1%, deci $100. Intrare la $50, stop la $47, deci $3 pe acțiune. $100 împărțit la $3 înseamnă 33 de acțiuni. Calculatorul de mai sus face același calcul.
Îmi garantează stop loss-ul pierderea maximă?
Nu, iar cele mai multe articole pe tema asta nu spun asta. Un stop standard e o instrucțiune de a vinde la prețul pieței odată ce un anumit preț e atins, nu o promisiune pentru acel preț. Într-un gap sau într-o mișcare rapidă, ordinul tău poate fi executat mult sub el. Gap-urile de peste noapte, gap-urile de weekend și știrile programate sunt cazurile obișnuite. Un stop garantat, acolo unde brokerul oferă așa ceva, costă de obicei un spread mai mare sau un comision. Asta nu face stopurile inutile. Înseamnă că scenariul cel mai rău e puțin mai rău decât sugerează calculul, ceea ce e încă un motiv să nu stai la limita de sus a intervalului tău de risc.
Ar trebui să-mi mut stopul dacă tranzacția merge împotriva mea?
Să muți stopul mai departe transformă o pierdere cunoscută într-una necunoscută și e cea mai frecventă cale prin care o pierdere de 1% devine una de 10%. Să muți stopul mai aproape, ca să protejezi un profit după ce tranzacția a mers în favoarea ta, e o acțiune diferită și una care se poate justifica. Testul e simplu. Dacă îl muți ca să nu fie atins, oprește-te.
Pe scurt
Decide întâi suma. Lasă graficul să decidă stopul. Împarte una la alta și acceptă orice mărime iese. Păstrează o a doua limită pentru tot ce e deschis în același timp.
Patru propoziții, și bat orice indicator pe care îl vei instala vreodată.