Dacă pierzi mereu bani, de obicei cauza nu e analiza ta. E mărimea pozițiilor, cât de des tranzacționezi și ce faci în cele zece minute de după o pierdere. Aceste trei lucruri decid cea mai mare parte a rezultatului înainte ca graficul să mai conteze câtuși de puțin.
E incomod, pentru că înseamnă că un indicator mai bun nu va rezolva problema. E și o veste bună, pentru că pe toate trei le controlezi complet.
Mai jos găsești cele șase motive care apar cel mai des, cum arată fiecare într-un cont real și o metodă prin care afli care e al tău.
Mai întâi, cifra pe care nimeni n-o pune pe prima pagină
Între 74% și 89% dintre conturile de retail pierd bani. Cifra nu vine de pe un blog de trading. Vine de la European Securities and Markets Authority, care a analizat tradingul cu CFD-uri al clienților de retail din UE și a găsit pierderi medii pe client între 1.600 și 29.000 de euro. De aceea, fiecare broker reglementat din Europa trebuie acum să-și afișeze propriul procent de pierderi în partea de sus a site-ului. Du-te și uită-te la cel pe care îl folosești. Cifra e acolo.
Citește asta ca pe un context, nu ca pe o consolare. Nu înseamnă că pierderea e inevitabilă. Înseamnă că majoritatea oamenilor vin făcând aceleași câteva lucruri, iar lucrurile acelea au rezultate previzibile.
1. Riști prea mult la fiecare tranzacție
Acesta e motivul care termină conturi, iar cine face asta aproape niciodată nu-l vede, pentru că o tranzacție mare arată în regulă până la a cincea pierdere la rând.
Cinci pierderi la rând nu înseamnă ghinion. O monedă cade pe pajură de cinci ori la rând cam o dată la 32 de încercări. Pe parcursul a o sută de tranzacții ar trebui să te aștepți s-o vezi, probabil de mai multe ori. Deci întrebarea nu e dacă se întâmplă. Întrebarea e cum arată contul tău după aceea.
| Risc pe tranzacție | Cât rămâne din cont după 5 pierderi | După 10 pierderi |
|---|---|---|
| 1% | 95% | 90% |
| 2% | 90% | 82% |
| 5% | 77% | 60% |
| 10% | 59% | 35% |
| 20% | 33% | 11% |
Rândul de jos e locul unde mor cele mai multe conturi de începători. Iar paguba nu e simetrică, și asta e partea pe care lumea o ratează. Să pierzi bani și să-i recâștigi nu sunt sarcini de aceeași mărime.
| Dacă pierzi | Ai nevoie de acest câștig doar ca să revii de unde ai plecat |
|---|---|
| 10% | 11% |
| 20% | 25% |
| 30% | 43% |
| 50% | 100% |
| 70% | 233% |
Un drawdown de 50% are nevoie de un câștig de 100% ca să fie recuperat. Dacă ai putea face constant 100%, n-ai citi asta. De aceea, sfatul obișnuit e să riști între 1% și 2% din cont pe o singură tranzacție. Cifrele astea nu au nimic magic. Sunt pur și simplu destul de mici încât o serie de pierderi obișnuită să rămână suportabilă.
O precizare sinceră: mărimea poziției nu transformă o strategie pierzătoare într-una câștigătoare. Îți cumpără destul timp ca să afli pe care o ai.
2. Iei profitul prea devreme și lași pierderile să curgă
Fenomenul are un nume și o măsurătoare. Terrance Odean a studiat 10.000 de conturi de brokeraj și a descoperit că investitorii își vindeau pozițiile câștigătoare într-un ritm de 14,8%, iar pe cele pierzătoare într-un ritm de 9,8%. Cu alte cuvinte, o poziție câștigătoare avea de aproximativ 1,5 ori mai multe șanse să fie vândută decât una pierzătoare.
Apoi a urmărit ce s-a întâmplat mai departe. În anul următor, câștigătoarele pe care le vânduseră le-au depășit pe pierzătoarele păstrate cu 3,4 puncte procentuale. Instinctul nu era doar emoțional. Era pe dos.
E ușor de înțeles de ce. Când vinzi o poziție câștigătoare, încasezi un câștig, iar un câștig încasat pare disciplină. Când păstrezi una pierzătoare, eviți să treci pierderea în registre, iar o pierdere pe hârtie încă pare că s-ar putea întoarce. Amândouă sunt decizii emoționale deghizate în plan.
Soluția nu e voința. E să decizi ambele ieșiri înainte să intri și apoi să le tratezi ca pe niște decizii deja luate. Mai multe despre asta în când să ieși dintr-o tranzacție.
3. Tranzacționezi mult mai des decât crezi
Brad Barber și Terrance Odean au urmărit 66.465 de gospodării la un broker de tip discount între 1991 și 1996. În perioada aceea, piața a adus 17,9% pe an. Gospodăria medie a obținut 16,4%. Cea mai activă cincime a traderilor a obținut 11,4%.
Au pierdut 6,5 puncte procentuale pe an, și nu pentru că au ales active mai proaste. Au fost costurile. Fiecare tranzacție plătește spreadul, de obicei un comision și uneori finanțarea overnight. Costurile astea sunt sigure. Profitul nu. Tranzacționează de patru ori mai des și plătești de patru ori mai mult pentru același avantaj incert.
Numără-ți tranzacțiile de luna trecută. Majoritatea oamenilor estimează doar jumătate.
4. Decizi unde ieși abia după ce ai intrat
Înainte să intri, judecata ta e liberă. Nu e nimic în joc, așa că te poți uita la grafic și poți spune sincer unde s-ar dovedi ideea greșită.
În clipa în care ai intrat, judecata aceea îi aparține cuiva care are bani în joc și se uită la o cifră care se mișcă. Omul acela va găsi motive. Nivelul nu a fost rupt de-adevăratelea. E doar un fitil. Își revine după știri. Niciunul dintre gândurile astea nu-ți trece prin cap înainte să intri, și asta îți spune exact ce sunt.
Așa că notează trei cifre înainte de fiecare intrare:
- Prețul care dovedește că ideea e greșită. Acela e stopul tău.
- Prețul la care iei profitul.
- Suma pe care o pierzi, în propria monedă, dacă stopul e atins.
Dacă nu le poți scrie pe toate trei, nu ai o tranzacție. Ai o opinie.
5. Mărești poziția imediat după o pierdere
Asta e diferența dintre un cont pe minus și un cont care nu mai există.
Pe moment, logica pare solidă. Ai pierdut 200, deci o tranzacție de două ori mai mare decât de obicei îi recuperează dintr-o lovitură. Ce se întâmplă de fapt e că deschizi o poziție mai mare, pe un setup mai slab, cu mai puțină răbdare, exact când judecata ta e în cel mai prost punct al zilei. Următoarea pierdere e dublă, iar mărimea de după se dublează din nou.
Singura soluție de încredere e mecanică, pentru că în momentul acela judecata ta pur și simplu nu e disponibilă. Alege o regulă dinainte și scrie-o. Două pierderi într-o zi și platforma se închide. Sau o pierdere zilnică maximă în bani, nu în procente, ca să nu te poți contrazice cu ea.
Există și o variantă mai grea a acestei probleme, care merită numită. Dacă tranzacționezi cu bani de care ai nevoie pentru chirie sau facturi, dacă ascunzi mărimea pierderilor de oamenii apropiați sau dacă pierderile îți afectează somnul, munca sau relațiile, atunci problema nu mai e mărimea poziției. Tradingul poate deveni compulsiv la fel ca jocurile de noroc, și ajută aceleași tipuri de sprijin. Merită să vorbești cu cineva despre asta înainte să mai citești un articol despre stop loss.
6. Nu ții nicio evidență, așa că repeți aceeași greșeală
Întreabă un trader care pierde de ce pierde și de obicei primești o teorie. Roagă-l să-ți arate ultimele douăzeci de tranzacții și de obicei nu poate.
Fără o evidență, fiecare pierdere pare un ghinion de sine stătător. Cu o evidență, tiparul e de regulă evident în douăzeci de tranzacții și e de regulă unul dintre cele cinci lucruri de mai sus. Să ții evidența e cel mai ieftin lucru de pe listă și cel pe care lumea îl sare cel mai des. Găsești mai multe despre cum se face în cum să ții un jurnal de trading.
Greșelile care se fac înainte de prima tranzacție
Cele șase motive de mai sus se petrec toate în fața ecranului. Există un al doilea set, deja decis înainte să plasezi ceva, iar pentru că e invizibil în timpul tranzacției, rareori e considerat vinovat.
Nu există un plan scris
Nu o strategie în minte. Scrisă, undeva unde o poți reciti: ce setup iei, ce mărime, unde ieși și ce te face să te oprești pentru ziua respectivă. Dacă nu e scris, nu poate fi încălcat. Sună a libertate și de fapt chiar asta e problema. Nu poți îmbunătăți ceva care nu are o versiune fixă cu care să-l compari.
Tranzacționezi pe ponturi, semnale și convingerile altora
O tranzacție împrumutată nu are ieșire, pentru că încrederea a venit de la altcineva și nu se transferă. Când merge împotriva ta, nu ai nimic de consultat. Tot de aceea e atât de greu să renunți la un serviciu de semnale care pierde: n-ai construit niciodată lucrul care ți-ar fi spus că nu funcționează.
Nu știi cât te costă un tur complet
Majoritatea începătorilor pot spune ce profit urmăresc, dar nu și cât costă intrarea și ieșirea. Spread, comision și finanțare overnight, acolo unde se aplică. Acestea ies din fiecare tranzacție, câștigătoare sau pierzătoare deopotrivă, iar la sume mici reprezintă o parte din rezultat mult mai mare decât se așteaptă lumea.
| Dacă un tur complet costă | Și ținta ta e | Costul reprezintă atât din țintă |
|---|---|---|
| $2 | $20 | 10% |
| $2 | $50 | 4% |
| $2 | $100 | 2% |
| $5 | $20 | 25% |
Primul și ultimul rând arată de ce tranzacțiile mici și dese sunt mult mai grele decât par. La ele nu concurezi cu piața. Concurezi mai întâi cu propriile costuri.
Tranzacționezi cinci lucruri deodată în prima lună
Fiecare instrument are orele lui, amplitudinea lui normală, reacția lui la știri. Să urmărești cinci înseamnă să nu înveți niciunul. Mai înseamnă că nu poți ști niciodată dacă o săptămână pierzătoare a fost din cauza strategiei sau pentru că nu știai că unul dintre ele se mișcă la 15:00. Un singur instrument, până ai cincizeci de tranzacții pe el.
Dacă vrei varianta scurtă a tuturor celor zece motive de pe pagina asta: aproape niciunul nu ține de citirea graficului.
Cum afli care e al tău
Ia următoarele douăzeci de tranzacții și notează șapte lucruri. Nu e nevoie de un tabel sofisticat, un caiet e suficient.
- Data și instrumentul.
- Motivul intrării, într-o singură propoziție, scris înainte de click.
- Stopul și ținta pe care le-ai planificat.
- Unde ai ieșit de fapt.
- Procentul din cont pe care l-ai riscat.
- Dacă ți-ai respectat propriul plan, da sau nu.
- Cum te-ai simțit, în două-trei cuvinte.
Apoi recitește-le pe toate douăzeci și numără. Dacă procentul riscat variază, e motivul unu. Dacă pierderile sunt constant mai mari decât câștigurile, motivul doi. Dacă sunt mai multe rânduri decât te așteptai, motivul trei. Dacă ieșirea planificată și ieșirea reală nu se potrivesc mai deloc, motivul patru. Dacă mărimea sare după un rând pe roșu, motivul cinci.
Coloana „Plan respectat (D/N)” e cel mai util lucru de pe pagină. Separă două probleme complet diferite. Dacă ți-ai urmat planul și tot ai pierdut, problema e strategia. Dacă nu l-ai urmat, strategia n-a fost niciodată testată, iar schimbarea ei nu ți-ar spune nimic.
Cele nouă luni în care am dat vina pe ce nu trebuia
Am petrecut aproape nouă luni pierzând și, în cea mai mare parte a timpului, am fost sigură că problema era strategia. Fiecare serie de pierderi mă trimitea să caut una mai bună. Alt indicator, alt set de reguli, ceva care să nu fie stricat.
Nu strategia era stricată. Nu exista deloc management al riscului. Nu aveam o sumă fixă pe care eram dispusă s-o pierd la o tranzacție, așa că mărimea varia după cât de sigură mă simțeam, iar cel mai sigură mă simțeam mereu chiar înaintea celor mai proaste decizii.
Când am fixat în sfârșit suma pe care o risc la fiecare tranzacție și n-am mai mutat-o, seria de pierderi s-a încheiat. Nu pentru că analiza mea s-ar fi îmbunătățit în săptămâna aceea, pentru că nu s-a îmbunătățit. Aceleași decizii, cu mărimea corectă, au încetat să se adune într-o groapă din care nu mai puteam ieși.
Schimbarea aceea a împiedicat contul să ajungă la zero și tocmai de aceea primul punct de pe listă este mărimea poziției, nu ceva legat de intrări.
Schimbarea care mișcă cel mai mult cifra
Dacă repari un singur lucru, repară mărimea. E aritmetică, nu judecată, așa că funcționează chiar și în zilele în care judecata ta nu funcționează.
Calculeaz-o în ordinea asta, înainte de intrare:
- Contul are 2.000. Un procent din el înseamnă 20. Atât te poate costa, cel mult, tranzacția asta.
- Intrarea e la 50,00 și stopul la 47,00, deci fiecare unitate pune în joc 3,00.
- 20 împărțit la 3 dă 6. Cumperi 6 unități, nu numărul care ți s-a părut potrivit.
Ordinea contează. Cei mai mulți traderi care pierd aleg întâi mărimea și apoi caută un stop care să se potrivească. Fă invers: piața îți decide stopul, iar matematica îți decide mărimea. Pentru mai multe, vezi managementul riscului în trading.
Întrebări frecvente
Care este cea mai mare greșeală în trading?
Dacă o măsori după cât de repede termină conturile, să riști prea mult pe o singură tranzacție. Dacă o măsori după câți oameni afectează, lipsa unui plan scris, pentru că orice altă greșeală de pe pagina asta devine mai ușoară când nu ai ce încălca. Cele două sunt legate: un plan e în mare parte un set de decizii despre mărime, luate la rece.
M-ar ajuta un cont mai mare?
Nu. Fiecare cifră de mai sus e un procent, iar procentelor nu le pasă câți bani sunt în cont. Un trader care riscă 20% pe tranzacție pierde un cont de 50.000 la fel cum a pierdut unul de 500, doar mai încet la început și mai scump la final.
Ar trebui să mă întorc la un cont demo?
Ca să înveți platforma, da. Ca să repari vreunul dintre cele șase motive de mai sus, în mare parte nu. Cinci din șase sunt emoționale, iar emoția nu apare când banii nu sunt reali. Un cont real foarte mic te învață mai multe despre tine decât unul demo mare.
Cât durează până nu mai pierd?
Nu există o cifră sinceră, iar cine îți dă una vinde ceva. Ce poți măsura e dacă pierderea medie se micșorează și dacă în coloana „Plan respectat (D/N)” din jurnal apare tot mai des D. Aceste două lucruri se mișcă înaintea soldului.
E de vină strategia sau eu?
Douăzeci de tranzacții notate îți vor spune, și nimic altceva nu o va face. Cei mai mulți presupun că e strategia, o schimbă și așa nu ajung niciodată la douăzeci de tranzacții cu aceeași abordare. Acesta e un motiv de pierdere în sine și probabil cel mai frecvent dintre toate.
Pe scurt
Traderii care încetează să piardă bani rareori o fac găsind un semnal mai bun. O fac păstrând fiecare tranzacție destul de mică încât o greșeală să fie suportabilă, făcând mai puține tranzacții, scriind ieșirea înaintea intrării și ținând o evidență destul de sinceră încât să te poți certa cu ea.
Nimic din toate astea nu e palpitant și nimic nu e de vânzare. E doar ce rămâne după ce elimini tot ce nu funcționează.